Manuscrisele de la Cumrănei, III

-

Cartea lui Apocrif din Chibordeea, fiul lui Blog, fiul lui Iahu, fiul lui Mozil, fiul lui Ie, fiul lui Emesen, fiul lui Bit, fiul lui Chilobit, fiul lui Bitcomet, fiul lui Avi, fiul lui Gif, fiul lui Jepeg, fiul lui Rar, fiul lui Zip, fiul lui Temp, fiul lui Delele, fiul lui Exe, fiul lui Cuchi, fiul lui Bug, fiul lui Debug, fiul lui Net, fiul lui Aiespi, fiul lui Maus, fiul lui Bus, fiul lui Soft, fiul lui Ram, fiul lui Slot, fiul lui Herţ, fiul lui Megaherţ, fiul lui But, fiul lui Ribut, fiul lui Hard, fiul lui Set, fiul lui Cipset, fiul lui Rocset.

***

Azureus

În vremea aceea a venit Azureus Botezătorul, care propovăduia în pustia Yahudeei. Şi el zicea: "Pocăiţi-vă, căci iată, Împărăţia cerurilor este relativ aproape, şi nu veţi şti când va veni, nici când va pleca ! Vegheaţi dară, şi cereţi iertarea păcatelor !"
Acest Azureus era un om cu sufletul curat şi inima plină de Duhul Sfânt. El se îmbrăca cu o haină jerpelită, de la mâna a doua, iar de hrănit se hrănea cu miere de albine.
Şi oamenii din Ierusalim, precum şi din zonele limitrofe, mărturisindu-şi păcatele, au început să vină la el. Iar el îi boteza în numele Domnului, în râul numit Ghiveţ, în tălmăcire "Apa cea rea, cu mult amoniu şi nitraţi". Căci în el se vărsa un canal colector cu apă rea cu bulbuci albicioşi, plină de necurăţii, însă alt râu în pustia Yahudeei nu mai era.

Şi când a văzut Azureus pe mulţi dintre farsei, care făceau farse neruşinate şi săducheii, care seduceau oamenii şi le luau banii, că ei veneau la el ca să primească botezul, le-a prins a striga: "Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare, precum şi, respectiv, de scrâşnirea dinţilor ?! Vai vouă, deci !
Ci nu mai păcătuiţi, dară, şi ţineţi aproape calea Domnului !

Căci s-a spus: "Chiar dacă aţi avea tată pe Avraam, şi voi aţi fi fiii lui Avraam, nu se poate, căci Avraam a murit demult".
Şi încetaţi să vă mai băgaţi în faţă, zicând că-l cunoaşteţi pe căpetenia peste vameşi, ci aşteptaţi-vă, în linişte, rândul !
Dar ei răspundeau "Linişteşte-te omule, căci nu avem treabă cu tine. Noi doar vrem să vindem nişte suveniruri oamenilor, ca să avem şi noi de întors acasă. Vezi-ţi dară de treaba ta."

Însă Azureus privea în inima lor pizmaşă şi plină de răutăţi, şi vedea că ei înaintează peste rând, dar ştia că aceştia nu-l pot înşela cu chiciurile lor. Şi îi lăsa în pace să se furişeze, prin vicleşug.

Ci el îi boteza, şi le zicea: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă, însă Cel ce vine după mine, Acela vă va boteza cu foc şi Duhul Sfânt ! Eu nu sunt vrednic nici să-i leg încălţările, căci am cifoză. Însă, adevărat vă zic, nu va avea nevoie, căci va putea şi singur, căci iată, El este Fiul Domnului, ce va să vie.
A lui va fi lopata, cu care va cerne grâul de neghină. Lepădaţi-vă dară de vicleşuguri şi înşelătorii, căci eu personal nu vă văd deloc bine ..."

***

Botezul lui Miluţ

Atunci a venit la el Miluţ din Googloteea, ca să fie botezat. Şi Azureus L-a văzut şi L-a chemat imediat mai aproape şi I-a spus: "Doamne Miluţe, eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine ?!" Însă Domnul i-a zis: "Lasă asta ci tu fă-Mi botezul, căci trebuie împlinit tot ce este de împlinit, şi pătimit tot ce este de pătimit, după Scripturi."

Dar însă atunci nişte farsei din spate au început să ceară socoteală şi să strige că ce, să nu mai intre la botez peste rând, căci ei erau încă de la 5 dimineaţa.
Şi atunci Azureus, ca să-L scoată din gura lor, le-a strigat lor cu mânie: “Lăsaţi-L în pace, pui de năpârci, deoarece eu Îl cunosc pe acest Om ! Ci El era dinaintea voastră aici, ba chiar mai înainte de Avraam şi de Iacov !”
Căci s-a spus: "Faceţi loc, căci iată-L, Îl văd venind pe Adam, Fiul Omului, care îşi va primi botezul curăţiei, întru mântuirea lumii !"
Deci ce se-ntâmplă, aveţi puţintică răbdare şi înţelegere ! Iară de nu vă convine, mergeţi în altă parte să faceţi scandal, nu la mine la botez !"

Atunci mulţi din farsei şi săduchei au început să spună vorbe de ocară şi să cârtească împotriva lui Azureus, plănuind în secret să-i piardă viaţa, prin vicleşug.

Dar Azureus nu i-a luat în seamă, ci s-a întors şi I-a zis lui Miluţ, pe un ton serios: "Doamne, nu pot să Te botez. Ştiu că Tu eşti Miluţ, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce trebuia să vină. Dar însă mai ştiu că eşti alergic la apa cu nitraţi, şi Tatăl din Ceruri mă va pedepsi."
;)
Dar Miluţ i-a zis atunci: "Lol, Azureuse, eşti amuzant tare azi, n-am ce zice ...
Ci dă mai repede cu apa aia şi fă ce ai de făcut, gură bogată ce eşti, căci iată, mai aşteaptă lume în spate, şi ne va ocărî."

Şi atunci Azureus L-a botezat, după Scripturi. Şi atunci când Miluţ a ieşit din apă, norii s-a despicat şi din cer a pogorât un porumbel, care zbura razant peste apa Ghiveţului. Pasămite acest porumbel, care era alb ca laptele şi cu ochi de foc nu era unul oarecare, ci chiar unul deosebit, căci iată, venea de la Duhul Sfânt.
Şi porumbelul avea prins de picior un răvaş, scris cu slove aurite, care spunea aşa:
"Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care-Mi găsesc plăcerea ! Să ascultaţi toţi de El, să nu cârtiţi, să nu vă daţi ghionturi sau să chicotiţi în timp ce predică, ci fiţi atenţi la vorbele Lui, căci are lucruri foarte interesante de spus ...
Să nu râdeţi de El, căci nu are încă experienţă, n-a mai făcut asta niciodată.
Succes mai departe, deci, tuturor !"

Şi atunci câţiva din farsei şi păducheii care făceau scandal au căzut în mare mirare, şi se întrebau unii pe alţii: “Cine este acest om, căci nu este de-al nostru ?”. Şi au trimis vorbă să întrebe la mai marii lor, Feisbuc şi Tuiter, şi să le trimită răspuns, dar aceştia au ridicat din umeri, n-au ştiut, şi nu le-au răspuns nimic.

Însă restul de oameni au ştiut că este semn de la Dumnezeu, şi s-au minunat, şi nu au râs. Şi mulţi au crezut atunci, şi au slăvit pe Tatăl din Ceruri, întocmai ca proorocul Isaia, care spunea: "Adevăr, adevăr vă spun, căci Miel curat vă voi trimite vouă spre junghiere, iară voi nu-L veţi cunoaşte. Şi nu vă veţi prinde decât abia după ce vă va face tot felul de trucuri cu peşti, pâini, orbi din născare şi femei de moravuri îndoielnice. Abia atunci veţi crede ...

Căci acest popor Mă slăveşte doar cu buzele şi Mă cinsteşte după obiceiul oamenilor, dar mintea lui tot la necurăţii, la potlogării, la bani pe net şi alte vicleşuguri este, şi inima acestui popor departe de Mine este ...
Îndreptaţi-vă deci, şi renunţaţi la vicleşug şi golăneală, căci a Mea va fi răzbunarea - şi a voastră nevoirea oaselor şi scrâşnirea dinţilor, după cum am menţionat şi mai sus. Fiţi dară oameni mai rezonabili, ci pocăiţi-vă, şi nu mai păcătuiţi ...
Dar dacă totuşi vă dă ghes şi nu mai puteţi, fiţi şi voi mai discreţi, aşa ... ;)
Să ne vedem deci cu bine !"

-
va urma

Ovidiuc şi Harietta.

-
Am auzit deseori, mai ales printre membrii generaţiei mai experimentate, cea care a apucat să meargă la cinema periodic, să joace "flori-fete-sau-băieţi", să citească Jules Verne sau să savureze o sticlă de Pepsi extaziaţi de plăcerea diafană şi exclusivistă a licorii semipreţioase, o întrebare interesantă şi actuală, pusă de regulă cu sprânceana stângă ridicată condescendent:
"Este posibilă iubirea pe net ? Este posibil să te îndrăgosteşti virtual ?!"

Pentru că această curiozitate este de obicei retorică, iar răspunsul subînţeles, îmi permit să transcriu aici nişte fragmente dintr-o corespondenţă pe internet a unui prieten din satul bunicilor mei cu o fermecătoare domnişoară la vârsta măritişului, aflată în căutarea sufletului pereche - domniţă cu care, ca să vă dezvălui finalul fericit, se pare că se va logodi în curând ...

Ataşez deci acele misive preluate de pe un forum dedicat acestor chestiuni, cu acordul bine-nţeles al ambilor, foarte bucuroşi de altfel, înaripaţi de gânduri şi speranţe la un viitor comun şi extrem de fericiţi că frumoasa lor poveste virtuală îl fac, iată, posibil:

*******

Ma numesc Harietta si am vazut lumina soarelui intr-o minunata zi de septembrie, la margine de padure.Am copilarit in acea padure, iubind tot ceea ce tinea de ea: animale, insecte si vreascuri. La varsta adolescentei, parintii au facut eforturi supraomenesti sa vin in oras sa fac liceul. Orasul plin de forfota, lumini si tentatii m-a obosit. Mi-a fost greu si am tanjit, zi dupa zi, dupa padurea mea magica. Credeam ca dupa liceu ma voi intoarce acasa, dar nu a fost asa. Am mai ramas patru ani pentru Facultatea de Litere. Acum sunt la varsta maritisului... Dar oare unde sa gasesc un baiat bun, sensibil si iubitor de natura, care sa traiasca alaturi de mine, in casuta de la marginea padurii? Mentionez ca sunt un pic speriata de lume si ca pana acum nu am avut nicio relatie.
Rog seriozitate in raspunsuri!

*******



*******

Stimata domnisoara........
Indraznesc ca sa va raspund ca am luat la constiinta acest mesaj al dvs cu deosebita placere si admiratie pot spune, ceea va doresc de asemenea, multumesc frumos. Eata, mia-m spus eu in mintea mea in timp ce sufletu-mi tresalta de sentimente emotive (da, recunosc, respectiv sunt un suflet emotiv si nu mi-e rusine a spune asta raspicat!), repet, eata am zis, un suflet sensibil si incarcat de o deosebita gingasie si puritate a unei inimii pure! Mai rar a intalni o simtire la fel de sensibila printre sufletele de parte femeiasca din lumea de azi, din care bine mai spunea odata mamuca ca toate femeile Ovidiucule e azi pe interes, nut-i fa tu griji ca te i-a careva pe ochi frumosi alea toate te suge cat ai sange si te usca de zacusca da na-m vrut ca so ascult ca-m gandit ca tre sa ecsiste pe lumea asta o parte femeiasca care sa-i placa natura si tot ce-a creiat natura frumos, adica toate lucrurile frumoase din lume! Ca si eu sint un baiat bun sensibil si iubitor de natura asa cum ai esprimat d-ta in acele randuri pline de simtire care m-a impesionat adanc din care am si eu o casuta cu o gospodarie frumoasa chiar langa natura da padure nu mai avem ca a zis dom primar Moroncea Toader ca sa facem un parc de angrement langa sat si a taiat jumate din padure. Da mie tot imi plac copacii si caprioarele chiar daca lea inpuscat un domn de la Bucuresti care are o functie inportanta din care mamuca mi-a zis ca da nu te insori si tu odata mai Ovidiucule ca sa ai si tu o parte femeiasca langa tine ca cine o sa mai aiba grija de tine cand oi muri eu mai maica ca uite ca rade lumea in sat de noi si arunca impelitatii aia a lu Mititelu din vale cu cataroae dupa tine si am zis ca da mamuca ma insor ca vorba lu tatuca d-nezeu sa-l ierte ca o viata are omu si o borta-n ... - da nu pot sa scriu asta ca mi-e rusine si-s om simtit ca chiar daca umbla vorba in sat ca is nebun si am farmece facute cu argint viu si ca de ce ma uit dupa fata lu Mosneaga Ion ca de ce ca are numa 13 ani da io i-am zis lu Nelu varmiu ca nu am ganduri necurate fereascama d-nezeu ca na-m intrebato decat de unde vine si daca i place la scoala, nu ia-m spus nimica.
Am vazut aceste randuri a d-tale si m-ia placut despre dumneta deoarece ai o sensibilitate fata de casute si natura ca la fel si eu si ca mai cred ca nu iesti pe interes ca Adela lu Parvan de la noi care m-a intrebat ca daca gandesc sa ma insor ca ce bani am avut noi ca sa cumparam moara cu ciocanele si aroul, si am vazut la o emisiune la televizor la doamna Andrea Marin ca fiecare om are perechea lui si am cautat si eu prin sat unde suntem la marginea naturii ca avem natura frumoasa aicia la noi da toate fetele se uita urat la mine si am zis ca tot tre sa fie un suflet pereche si pt mine si am citit acele randuri pline de emotivitate gingasa si cu tronc acumaia mi-ai cazut chiar dumneata!
Mentionez ca nici eu nu am avut nici-o relatie cu vreo parte femeiasca ca nu am timp ca o ajut pe mamuca in gospodarie avem oi pasari 4 vaci ca imi plac f tare animalele un taur un vier care dam la monta da de-acuma la primavara moara cu ciocanele ca treaba este destula ca mai merg si cu aro ca sa vindem branza si faina de grau si de porumb si chirindea unde se tine iarmaroc sau piata langa noi, nu mai pot sa mai scriu mai mult ca ma striga mamuca ca sa ma duc sa vorbesc cu Ilie a lu Simion sa mergem inpreuna la iarmaroc maine la Durnesti,
sarumana astept ca sa primesc raspuns de la d-neata sunt un baiat serios numai bine - e f frumos la noi mamuca zice ca de cand asteapta o nora.........

*******

*******

Draga domnule Ovidiuc,
Sper sa nu va fie cu suparare, dar dupa impresionanta scrisoare deschisa, ma simt tare aproape de dvs.
Sunt impresionata pana la lacrimi, aproape ca mi-am rupt parul din cap de ce bucurie mi-ati facut ca ati dat curs la ceea ce am scris eu,de sincerul sublim exprimat atat de bine in acele cuvinte simple, dar din inima. Sa nu va suparati daca o perioada voi fi cheala. Bucuria a fost de vina. Dar nu va faceti probleme, aici in padure e frig si port tot timpul broboada, asa ca nu se vede.
De abia astept sa impartim aceasta casuta mica, dar incapatoare. De la moartea parintilor mei, am ramas singura si cu durere in gat va spun cat de trista si suparata sunt. Mai vine nea Gheorghita, padurarul, cateodata seara pe la mine la o gura de trozcot. Bem toata noaptea trozcot si stam la parole. Dar nu stiu ce e cu el in ultimul timp, ca parca nu mai tine asa bine la trozcot. Sper sa ma marit degraba, inainte sa il lase de tot puterile pe nea Gheorghita, iar eu sa raman iar singura. Cand simte ca nu mai poate... se aseaza pe blana de urs din fata sobei si adoarme. Iaca, ma asez si eu, si dormim asa, pan' se stinge focul.
Saracutu' taica mi-o zis ca o sa gasesc si eu un suflet bun, care sa iubeasca o padureanca. Io cred ca esti semn de la taicu.
Astept sa facem aranjementele pentru nunta. De brazi sa nu iti faci griji, ca avem in padure si nici de trozcot, ca am facut anul asta 50 deca.

*******

*******

Scumpa D-soara Harieta,
Stau acuma si ma gandesc la cuvintele frumoase ale lu d-neata si parca greu mi-e a crede ca mai exista suflete marete pe acest pamant, deoarece stiu o vorba de la bunelu D-nezeu sa-l odihneasca, ca putine-s florile pe lumea asta, mult e pelinul... Primesc ca sa-mi fii a mea soata, precum si io doresc ca sa te iau de nevasta. De-i voi sa impartim panea si sarea, necazurile si bucuriile dimpreuna, iarasi bucuros oi fi! Am dat de stire in sat de vestea ce s-a intamplat, da aia a lu Teasca care tine birtu din centru doar a ras n-a zis nimica - cand a auzit. Numa mamuca a spus ca un te duci tu Ovidiucule ca doar vezi cata treaba avem noi aicea maica ca acus da firu de iarba si lastarii la vie si vremea e de semanat si discuit acus, ca ea cui ramane, olieeeeeuu, un te duci tu dragu mamii?!?... Da io i-am zis la casuta de la marginea padurii mamuca! Ca uite ca mi-am gasit un suflet cald si sufletist si ca de-acuma vreau sa plec si io in lume la partea mea ca sa traim fericiti om cu femeia lui, da ea a zis ca mai degraba ea un flacon intreg de pastile de fervex pt gaini bolnave si se omoara dracu decat sa ramana singura in gogeamitea gospodaria. Ca de ce, dumneata de ce nu vii d-neata aicea, ca avem de toate, brazi si paltinasi de ne-or fi nuntasi, paseri lautari pasarele mii si stele foarte multe?...
Io acuma is cu cherestea la Manoleasa-n iarmaroc si e frig afara ca bate crivatul taios de ghenar, da io scriu aicea pe o coperta de carte suit pe masa, uite ca ti-am compus ieri can am fost la piata la Durnesti o poezie ca vreiam ca sa mai uit de ger, o scriu aicea ca tot nu-i intereseaza pe niminea chiristeaua mea din lemn de mahon:

"De din spate de taraba
iti scriu doamna ca-mi esti draga
de din vale din valcea
ma gandesc la mandra mea
Bate vantul dealuri pleaca
cu suvoi din piatra seaca
dar calda mi-e inima
can te vad pe d-neata
frunza alba flori de os
te sarut doamna frumos"

Ca si mie imi place ca sa fiu sensibil si mai scriu cate o poezioara in rastimpuri ca sa mai treaca vremea. Sa nu-ti faci d-neata griji cu voalul ca avem si noi aicea perdele frumoase de Pascani multe si ochioase si mileuri si gablonturi frumoase ca avem gospodarie mandra, iar daca ei vrea ti-oi aduce 4 metri dublu de lat, tesuta cu borangic si cu broderie frumoasa cu frunze de palmier pe ea - calitatea prima a-ntaia!
Vine un musteriu care intreaba de cherestea din mahon de facut coltari de bucatarie, ma duc sa-i arat marfa, ca mai am 2 cubometri si plec si io acasa.
Astept ca sa facem aranjamentile.

Sarutam dreapta asteptam vesti de la d-neata, cu bine!

*******

(va urma)
-

Etica ortodoxă şi spiritul comunismului

-

"Etica protestantă şi spiritul capitalismului" a lui Max Weber trebuie rescrisă pentru etica ortodoxă şi societatea românească.
Şi nu doar românească, ci a întregului bloc comunist european ortodox.

Mulţi predică despre faptul că "ortodoxia l-a susţinut pe român timp de 1500 de ani."
Eu cred că tocmai pe-aici se află şi cauza nevrozei româneşti.

Pe scurt, Biserica a fost tot timpul liantul care a strâns comunitatea în jurul ei, ne-a unit în faţa alogenilor care ne-au tot călcat.
Din cauza asta, ascendentul moral şi autoritatea ei au rămas mai tot timpul la cote imense, relevate şi azi de sondajele care proţăpesc Biserica în vârful instituţiilor în care românii au încredere.

Partea proastă aici vine, anume că, odată cu autoritatea şi puterea pe care le-a avut Biserica pe meleagurile astea, călcate, abuzate, violate şi urinate de toţi, au venit şi tarele, schizoidiile, deturnarea principiilor creştine, parazitarea mesajului religios original, presiunea şi coerciţia socială rezultantă, mentalitatea alterată, consolidarea ei, manipularea etc etc.
De aici aberaţiile si anomaliile de atitudine/comportament pe care "religiosul" le-a provocat în mentalul colectiv, iar teza mea este că ele sunt direct proporţionale cu autoritatea instituţiei religioase în speţă şi cu liniile directoare ale doctrinei sale.

Iar un capitol special dintr-o necesară "Etică ortodoxă" trebuie dedicat relaţiei dintre comunism şi graba cu care prelaţii s-au abandonat ideologic în faţa lui, cu evidenţierea premiselor care au condus şi întreţinut aparentul paradox.

Iar acest aparent paradox se explică simplu: creştinismul ortodox, în multe privinţe mult mai fundamentalist decât confesiunile surori din vest, a generat şi întreţinut o mentalitate puternic anti-capitalistă (mult mai pronunţată în est, direct proporţional cu longitudinea geografică). Precaritatea unei dimensiuni economice româneşti care să dezvolte propensiuni democratice naturale şi instituţii care să le fundamenteze, cum s-a întâmplat înspre Atlantic, îşi găseşte o importantă cauză culturală, mai precis ideologică: ortodoxia creştină.

Spiritul protestantismului, care decreta separarea lumescului de Dumnezeu şi refugiul în muncă şi capital, consacrarea secularizării lor în raport cu Graţia Divină, a permis accelerarea dezvoltării economice şi sociale în vest, după cum arăta Weber.
Iar teza mea principală aici este că, la rândul ei, ortodoxia, prin mentalitatea coecitiv refractară la aceleaşi valori lumeşti şi la dimensiunea propovăduit "drăcească" a banului (dar dorită în secret), a funcţionat ca o rezistenţă culturală în faţa civilizaţiei laicizate mult mai precoce în vest.

De aici şi complicitatea tacită (sau activă, nu vom afla prea curând amploarea numerică a fenomenului) , precum şi abandonul cultural al Bisericii Ortodoxe în faţa ideologiei comuniste, cu care a găsit convergenţe şi afinităţi de neînchipuit alminteri - însă, prin inconsecvenţele (şi impostura) cu care ambele construiau realitatea, destul de fireşti.

O "Etică ortodoxă şi spiritul comunismului" trebuie scrisă, ca instrument de devoalare şi, mai ales, catarctic, al lumii în care am trăit şi în care vrem să trăim în viitor.


Secolul XXI va fi areligios şi onest - sau cred că va fi mai scurt decât ne-am aştepta cu toţii.
-

Românii. Dosarul clinic al unui popor genial (III)

Din Raportul Global al Competitivitatii pe 2008-2009, prezentate de Grupul de Economie Aplicata (GEA).

Romania,
penultima tara din UE din punct de vedere al competitivitatii.

"Indicele global al competitivitatii este un indicator compozit, format din 12 sub-indicatori. O parte dintre acestia sunt obtinuti prin sondaj efectuat in randul managerilor, iar o parte rezulta prin prelucrarea unor date statistice."

• "rata economisirii - locul 104, in scadere cu trei locuri"
• "deficitul bugetar - locul 98, in scadere cu 16 locuri"
• "rata inflatiei - locul 89, in scadere cu 26 de locuri"
• "locul 105 la infrastructura - in scadere cu cinci pozitii, situandu-se pe ultimul loc in randul tarilor din UE"
• "locul 126 din 131 la calitatea drumurilor - in urma unor tari ca Zimbabwe (locul 88) si Burkina Faso (locul 104)"
• "locul 124 la transparenta politicilor publice"
• "113 la favoritism in luarea deciziilor Guvernului"
• "111 la risipa banului public."

sursa

Românii. Dosarul clinic al unui popor genial (II)

In alt registru, de data asta, despre profilul angajatului român, un studiu de acu vreo cativa ani pe care l-am păstrat prin hard; făcut de nişte specialişti în resurse umane, în colaborare cu Gallup.

-

Angajatul din Romania: cameleonic si revoltat

Anxios, cameleonic, emotiv, asteapta solutii si sarcini de la sef, dar ii contesta autoritatea. Asa a fost conturat portretul angajatului roman de catre expertii in resurse umane cu sprijinul Gallup Romania.

Angajatul roman nu functioneaza la fel ca si cel vest-european sau ca „employee-ul“ american. Este vorba despre diferente de „progamare mentala“, data de cultura specifica unei natii. Acestea nu se pot schimba peste noapte. Ca sa obtina maximum de performanta de la el, managerul ar trebui sa-i cunoasca „butoanele motivationale“ specifice, cred specialistii in resurse umane. Un prim studiu despre „Employeescu“, angajatul roman, a fost facut de Adina Luca, manager la Interact. Cercetarea s-a bazat pe un chestionar la care au raspuns 1.047 de persoane. Datele au fost adunate din teren si interpretate intr-o prima faza de Gallup Organization Romania.

Angajatul roman invata rapid daca e motivat

„Angajatul roman are o mare abilitate cameleonica. Are capacitatea de a se schimba dintr-o data. E un punct foarte tare. Invata rapid, daca e motivat. Dupa ’89, o generatie intreaga de oameni care nu aveau habar despre economia de piata sau despre comunism au fost in stare sa schimbe tot. Dintr-o data au inceput sa vorbeasca despre etica in afaceri, despre problema nepotismului, despre proiectii financiare“, spune Adina Luca. Un alt punct forte al angajatului roman este capacitatea sa de a se atasa emotional de manager. „Moare linga tine, daca il cistigi“, crede Adina Luca. Atitudinea romanului fata de lider se traduce in extreme: fie il aduleaza, fie il uraste. Romanul are un complex al autoritatii. Asta il face sa dispretuiasca autoritatea, pe de o parte, si sa nu miste un deget fara directive de la sef, pe de alta parte. E mai degraba pasiv si evita sa „iasa in evidenta“.

Mincatoria, un paradox romanesc

Cu toate ca isi doreste, in mod natural, sa lucreze in echipa, sa se inteleaga bine cu colegii, romanul se plinge des de mincatorie. Provine dintr-o societate colectivista si are nevoie de siguranta, nu de provocare. Are o relatie de dependenta fata de firma la care lucreaza. Statistic vorbind, romanii isi schimba greu locul de munca. „In tarile cu individualism scazut, oamenii nu apreciaza varietatea la locul de munca sau aventura ca o motivatie in sine“, se arata in studiu.

Marcat de anxietate si teama de esec

„Romanul e marcat de anxietate, de stres, de teama de esec. De aceea crede in autoritatea expertului. Are nevoie de reguli clare, dar nu le urmeaza mereu“, mai spune Adina Luca. La locul de munca, anxietatea se traduce intr-o stare de agitatie fara folos si in ingrijorari nejustificate, o capacitate redusa de a face planuri pe termen lung. Studiul arata ca „vorbaria“ practicata de angajati este tot un indiciu al starii cronice de insecuritate. Specialistul, expertul, cel folosit atit de des in reclamele autohtone, obtine credit si vinde produsul tocmai pentru ca se adreseaza unui popor cu nivel crescut de anxietate. El „stie“ si rezolva problemele.

Umanitatea, butonul magic

„Sa nu fii impulsiv, sa ai rabdare, sa il incurajezi, acesta ar fi butonul magic la care raspunde pozitiv angajatul. Ideea e sa-l lasi sa creasca, sa vina in fata“, crede managerul Interact. In viziunea sa, aceasta e si sarcina cea mai dificila pentru managerul roman, pentru ca nivelul lui de anxietate e si mai mare decit cel al angajatului. Pentru rezultate bune pe termen lung, specialistii in resurse umane cred ca managerul ar trebui sa invete sa renunte la modelul autoritar si sa-si incurajeze angajatii sa ia initiativa. „Descentralizarea“ puterii, intarirea nivelului de incredere al echipei si comunicarea sint cele mai bune metode de a stimula angajatul.

- sursa

Românii. Dosarul clinic al unui popor genial (I)

iunie, 2008

Cazuri şi studii luate la întâmplare:

1. "Un studiu efectuat recent de Organizaţia Mondială a Sănătăţii relevă un adevăr şocant: România este pe locul 2 în lume la violenţa în şcoli."
- sursa

2. "Un băieţel de 8 ani dintr-un sat băcăuan a fost preluat de urgenţă de reprezentanţii Direcţiei de Protecţie a Drepturilor Copilului după ce sătenii au reclamat că micuţul era ţinut legat de părinţi. Aceştia neagă însă acuzaţiile.
Când îi vara, cald de mori, el stătea legat cu lanţ de gât şi cu mâinile la spate, legat de gard. Nici un animal nu poţi să-l ţii aşa, povesteşte o vecină.
Eu veneam de la vaci şi venea o femeie din sus cu el legat de gât cu frânghia şi îl ducea acasă, plus că de multe ori l-am văzut legat, mărturiseşte o localnică."

3. "Caz socant in localitatea Vinderei din judetul Vaslui. O femeie este acuzata ca si-a „otravit“ cu buna-stiinta fiicele minore: celei de patru ani i-a dat sa bea solutie pentru igienizarea animalelor, iar pe cea de 12 ani a imbata-t-o si aruncat-o, dezbracata, intr-un sant. Mai mult, fetitele erau supuse unor frecvente abuzuri fizice, dar si exploatate prin munca."

Şi mai recent, de azi:

4. "Un barbat din Cluj-Napoca si-a tinut mama moarta in casa timp de aproximativ trei ani, ca sa-i incaseze pensia, dupa care s-a prezentat la Politie si s-a autodenuntat, politistii gasind din cadavrul femeii doar oase si piele mumificata. [...] Politistii au mers la domiciliul barbatului, unde au gasit din cadavrul femeii doar oase si piele mumificata, ulterior el marturisind ca femeia a murit in urma cu circa trei ani. Singurul motiv invocat de barbat pentru gestul sau, in fata politistilor, a fost ca nu avea din ce trai si avea nevoie de pensia femeii."

etc.

-
De unde vin aberaţiile astea genetice umane, ştiut fiind faptul că românii sunt un popor de oameni buni, calzi, harnici, cinstiţi şi ospitalieri - şi, în general, nişte figuri mitologice, nişte semizei nedreptăţiţi, călcaţi în picioare şi batjocoriţi de toţi tartorii alogeni şi asupritori ai istoriei ?

Cum de s-a ajuns aici ? Să fie ăştia masa umană din care au ieşit Eminescu Eliade Coandă Ionescu Brâncuşi Tzara & shit, adică aceeaşi mulţime etno-socio-geografică şi culturală care i-a produs şi propulsat astăzi în vârf pe Ion Iliescu, Dan Voiculescu, George Becali sau pe mai noul consilier local imobiliar Adrian de Vito - şi pe atâţia mulţi alţii ca ei ?

Are dreptate Patapievici în acea radiografie "scandaloasă" a poporului român, scrisă probabil într-un moment greu de cumpănă şi decepţie personală, conform căreia suntem "un popor cu substanţă tîrîtă", cu "feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare", valorând toţi nu cât un popor, ci "cât o turmă" ?

Au suferit românii în comunism o mutaţie genetică în structura şi substanţa lor interioară, după cum spunea cineva ?
Sau aşa am cam fost dintotdeauna, noi, necunoscuţii şi nerecunoscuţii trăitori geniali din Ţara lui Calanoilanimeni ?...

Statul si proletcultele religioase

Urmaream ceva pe net si am dat peste niste analize documentate, pe cifre, legate de resursele bugetare alocate cultelor din Romania in ultimii ani.
Ma uit la cifre, vad evolutii interesante.
Ma uit la grafice, vad acelasi lucru.
Peste tot, cresteri spectaculoase, in special din 2007 incoace. Ca de ex:

Anul 2005:

Sumele totale alocate din fonduri guvernamentale au fost de:
30.768.289 RON

+ sume importante alocate pentru biserici de către bugetele locale.

...

Anul 2006

Sumele alocate din fonduri guvernamentale au fost de:
45.982.000 RON

+ sume importante alocate pentru biserici de către bugetele locale.

...

Anul 2007

Sumele alocate din fonduri guvernamentale au fost de:
163.431.055 RON

+ sume importante alocate pentru biserici de către bugetele locale.

...

Anul 2008

Sumele alocate din fonduri guvernamentale (+ rectificari) au fost de:
242.272.000 RON

+ sume importante alocate pentru biserici de către bugetele locale.

...

Anul 2009

Suma propusa:
135,217,000 RON, FARA RECTIFICARI. "Această sumă este cu 3.622.000 RON mai mare decât suma prevăzută iniţial anul trecut în Buget. Este posibil ca rectificările din acest an să o majoreze substanţial, aşa cum s-a întâmplat şi anul trecut." (ADICA DE LA 131.595.000 LA 242.272.000 RON)

+ sume importante alocate pentru biserici de către bugetele locale ...

Reduced 74% 574 x 339 (12.05KB)

-
Mai sa fie. Or fi fost efectele benefice ale economiei care duduia liberal, de-au crescut bugetele cultelor in 2 ani cat Praslea pe anabolizante in 10.
Ma rog, fie, dar pe timp de recesiune ?
Ma uit la criza de-afara, trag cu ochiul si pe un grafic cu salariile bietilor preoti bugetari, ingrijorat.
Minune dumnezeiasca.

Salariile preotilor aproape ca s-au dublat din 2007 pana azi.

Reduced 74% 559 x 305 (8.48KB)

-

Asta in timp ce la cercetare bugetul pe 2009 s-a redus cu 70%, profesorii pupa de-acu poala popii, ca maririle din campanie nu cred ca mai apuca, iar pensionarii care n-au astampar pe-acasa si mai vor un ban, tre' sa aleaga intre: pensia de mizerie - sau ciubucul de rahat.

-
Asa incat, ma vad nevoit sa raman agatat de o intrebare cu un raspuns extrem de anevoios: de ce sa platesc eu pt biserici, culte si preoti, lucruri care mie nu-mi aduc niciun beneficiu si nici nu-mi presteaza vreun serviciu de care as avea nevoie ?
Solidaritate intru majoritate ?

Sau e obligatia de a sponsoriza colectiv o institutie vitala a unui stat puternic, fara de care ar exista riscul ca acel stat sa se indrepte vertiginos spre insanatosire si democratie reala ?

Agorafolia (II)

Iata mai sus dovada vie ca sportul si munca cu fierul de calcat se pot imbina fericit si mai ales aproape concomitent. Avantajul clar fata de surfingul clasic este ca, fiind indoor, deci departe de natura dezlantuita, pantalonii si albiturile vor putea fi calcate in mod repetat pana la capat, deci fara riscul ca dupa o pala mai zdravana de vant bunicuta sa zboare, deznadajduita si innodata printre cearceafuri, in primul cocotier.
In plus, flexibilitatea remarcabila a personajului principal este iata inca o infirmare evidenta a zvonului - tendentios zic eu - ca toate persoanele cu fire de argint prin tample ar rezista perpendicular pe sol NUMAI datorita cantitatii uriase de apret in care-si inmoaie bluzele, ciorapii flausati sau esarfele de la gat ...

Desi hermeneutic ne-ar incanta, nu putem risca o interpretare radicala in a considera aceasta respectabila doamna o exponenta iconografica a perioadei rock and roll, ci mai degraba o exponenta catusi de putin neobisnuita a generatiei bunicutelor "wash /dry & iron", fosta "flower power", actualmente "flower scent balm".

-















Iata in aceasta imagine de mai sus o demonstratie - vai ! - irefutabila a truismului indiscutabil conform caruia orice masina este una bucata aspirator de (scuzati) c*rve, in fine, berze cu moralitate indoielnica - dupa caz.

Gandul ca nici barzoii nu mai pot impresiona interspecific inzestrati doar cu simplul lor bagaj genetic, ci, iata, ajutati de un automobil (nu importa marca), ma face sa cuget si mai adanc asupra influentei complet nefaste pe care o au barbatii iresponsabili asupra naturii ...
Meditand putin mai mult la aceasta rusinoasa situatie, as risca o predictie: anume ca peste un an Trabantul va fi la remat ca avans, iar in locul lui, pe stalp, vom vedea un Peugeot rosu nou-nout, la cererea insistenta a doamnei de dedesubt ...

-




















Iata mai sus exemplificarea adevarului binecunoscut intregii omeniri, anume ca in fiecare port exista o femeie ce-si asteapta iubitul marinar. Compozitia, de un fior romantic magistral filigranat, este totusi simpla si in acelasi timp impregnata de aerul negresit misterios al orizonturilor nemarginite, prezentate in fata pesonajului principal, la orizont.
Desigur, aceasta Penelopa contemporana se pregateste cu rabdare pt intalnirea cu trubadurul oceanelor si sufletului ei - si nu doar metafizic, cum am putea crede la prima vedere, ci si cat se poate de fizic ! -dovada a veleitatilor indiscutabil telurice ale regnului feminin, intr-adevar mai pragmatic. Ancorare in teluric care, fie spus intr-o paranteza, nu cred ca va fi totusi apreciata in finalul fericit de catre bravul matelot, decat daca acesta este chiar Ciclopul insusi - si nu Ulisse (cu toate dimensiunile incluse).

-



















In final, - si intr-o cheie oarecum mai explicita - iata aceasta compozitie recenta tinand se pare de neorealismul marketian rusesc, ce ne infatiseaza o asistenta vanzari dintr-un magazin de telefoane mobile din Moscova, Rusia, ambaland cu deferenta un pachet la oferta constand - probabil - in 1 buc tel mobil + 1 buc incarcator, 1 buc CD kit soft phone-files-manager + cred 1 sim cu tot cu abonament.
Fericitul cumparator proaspat posesor al pachetului telecomunicational este tocmai pe punctul de a primi sacosa cu continutul mult asteptat precum si restul de 51 de ruble in natura.
Durata acestui direct selling in acest stabiliment comercial depinde bine-nteles de perioada pe care s-a efectuat contractul cu operatorul de telefonie ales de client si de modelul telefonului. Si, se pare, include ca pachet standard service la preturi reduse pe timp de noapte din partea vanzatoarelor - deschise, iata, fara preget, la asistenta completa asupra problemelor tehnice diverse ce pot aparea.

Agorafolia (I)

Mic ghid de hermeneutică vizuală postmodernă.
iunie 2007

Traim, volens nolens, intr-o era lipsita de repere, de kosmos si sens, un univers pierdut, in care stalpul din mijlocul tribului a fost smuls demult din pamant, iar arborele lumii, axis mundi-ul pe care s-au infasurat si s-au urcat la cer toate culturile importante ale omenirii, a fost taiat demult si facut mobila pt export.
Iar indata ce am incasat cashflow-ul de la beneficiari, ne-am trezit intr-o lume straina, goala, incarcata in schimb de forme si culori fara contur, care se cer, iata, descifrate si interpretate.

Asa incat, inspirat de o ocupatiune recenta, am decis ca avem nevoie in aceasta lume care se aglomereaza vizual in jurul nostru de putintica ordine si analiza hermeneutica, cu siguranta binevenita si izbavitoare.

Deoarece o lume fara printipuri hermeneutice, fara descifrari lamuritoare si fara sensuri care va sa zica ca nu le are ! care e haos, confuzie si deci nasol.
Prin urmare initiez mai departe un mic ghid vizual interpretativ in aceasta teribila si derutanta jungla vizuala, in care deci ne caznim, noi, truditorii si credinciosii mireni ai zeului ochi.

***














Iata spre exemplu, mai sus, aceasta compozitie simpla, cu reverberatii clasice ce duc cu gandul la celebrul sculptor grec Fidias, dar si la renumitul savant deschizator de paradigme culturale, Nicolaus Copernicus, ne infatiseaza un tanar domn curios ce pare a privi catre un cer instelat, ghicit dincolo de ferestrele unei expozitii de tehnologie anatomo-suprarealista.

Intr-adevar, pare a spune aceasta imagine, hobby-urile de inspiratie astronomica se pot imbina foarte armonios cu legitime curiozitatile de factura anatomica, multumita acestui tip de telescop extrem de performant cu care -am auzit- poti inspecta pe indelete (chiar de pe Terra) atat crevasele si vaile de pe Marte cat si fascinantii munti de pe Venus!
Depinde, bineinteles, de genul telescopului la care aveti sansa sa va pozitionati.

-














Apropo de noile trenduri in tehnologie, iata si acest gadget interesant, camuflat sub forma unei unitati DVD ROM, multiple discs, deja feliate, afumate, light, de vara, 16X, lentila optica cu mustar, dozare inteligenta.
O achizitie deosebita, mai ales pt lungile zile de la birou, cand colegii sunt in pauza de cafea sau de shaorma, va chinuie avalansa de sucuri gastrice care va tulbura ratiunea si puterea de concentrare, dar vreti totusi sa va impresionati seful si sa ramaneti victorios pe baricade, in birou.

Modele multiple, inscriptionare optionala cu usturoi la tub sau ketchup foarte picant. Pt painea toast trebuie achizitionata si unitatea floppy, mai putin performanta insa (1,44 felii pe minut).

-
In fine, Ce-ar fi insa tehnologia sau diversele gadgeturi ametitoare care-ti iau ochii - sau te lasa cu ei in soare, depinde de buget- fara putintica igiena ?




















Iata in aceasta oferta livrata in punga de plastic transparent, inodor si reciclabil, un sapun “handmade”, pt maini, maroniu-kaki, cu aroma de cappuccino si aspect evident aerodinamic. Nu, nu e ceea ce credeti, e chiar un sapun, un produs de igiena personala destinat sa curete definitiv diferenta (oarecum discriminatorie) dintre aspectul savonierei si continutul vasului de toaleta din baia dvs.
In afara de cazul in care, fireste, acel ultim continut iese ovoidal, roz si stantat vizibil cu marca “Protex” ...
-

Hetaira şi Bacchanta

-

Rasfoiam recent printre copertile unei carti fascinante, un eseu* al unor autori francezi despre vechi si noi ordini amoroase, din perspectiva atitudinii culturale a fiecarui gen in parte, precum si a paradigmei socio-culturale post-industriale in care gandim si traim. Asa incat, poate in amintirea unor vremuri trecute, postez in treacat cateva citate asupra modului cum este perceputa sexualitatea in modernitate, din perspectiva nu atat (inevitabil) psihosomatica, cat mai ales culturala asupra paradigmei sociale in care ne desfasuram sexualitatea, proiectie impusa de-a lungul postmodernitatii printr-o coercitie aproape imbatabila.

Nu vreau să amintesc aici de bacchante sau Dionysoşi, nici de hetaire sau vestale, nici de prostituţia sacră emergentă mai tuturor spaţiilor culturale şi spirituale din vechime, si nici de aportul crestinismului in secularizarea si aproape demonizarea sexualitatii (desi subiectul este extrem de tentant), nici despre criza anxiozitatilor libidinale victoriene si supraevaluata descifrare terapeutica cvasi-soteriologica adusa de Freud, ivita intru linistirea dantelariilor intime ale burgheziei feminine victoriene, nici de socul cultural din America anilor '50, numit Alfred Kinsey, primul care a indraznit sa sudieze statistic si riguros perceptia pedestra, a cetateanului de rand, asupra sexualitatii, nici macar despre "revolutia" sexuala a anilor '60 sau despre ridicola incercare de democratizare a sexului, pe care a adus-o propaganda orgasmelor, ce avea sa cunoasca apogeul in political-corectness-ul delirant al anilor '90 - nimic din toate astea.
Ci poate doar cate ceva despre cum se intersecteaza pura sexualitate cu patternul cultural al post-modernitatii - despre valentele profund magice ale sexualitatii, inevitabil exprimate in incapsulatul erotism feminin versus anomaliile mentalitatii corporatiste, de factura strict masculina, cu care se plaseaza, iata, intr-un antagonism cu reflexe psihopatogene.

Vazusem mai demult un clip publicitar romanesc la o revista de analiza economico-financiara, in care un cuplu facea sex pe o canapea - o partida quickie ;) - pe parcursul careia barbatul dadea semne tot mai accentuate de finish. Ceea ce se si intampla, dupa vreo 20 de secunde de acuplare aproape explicita insa nepornografica. Reactia barbatului, la nici o secunda de la terminare, e sa se ridice in picioare si sa urle victorios, facand gesturi microbistice :"DA! DA! Da!!! PRIMUL !!!", in timp ce ea il priveste usor ametita si cu siguranta stupefiata (de frustrare nu mai amintim :P). Un clip care desfasoara foarte brutal, aproape prin inseminare corticala, un adevar reprezentativ pentru imaginarul cultural al erei post-moderne: adevarul nu este adevar daca nu poate fi exhibat, iar el este prin excelenta un adevar numeric, masurabil, metrologic deci, exterior si obiectivizat. Pe care il detine doar cine si-l exhiba (prin trunchiere), cine si-l stoarce din corp inspre evidenta vizuala - si, sa nu uitam, cine o face PRIMUL.


Asadar, despre sexualitatea programatica barbat-femeie, prin prisma fizio-psihologiei specifice fiecaruia, in contextul obscenitatii vizuale a adevarului personal inscaunat ca obiectiv si exhibat vizualului democratic, cat si despre valorile masculine/masculinizante aflate la fundamentele culturale moderne sau incompatibilitatile psiho-fiziologice inter-genuri, din ce in ce mai accentuate si mai dramatice, mai departe:

...

Cu toate că trăim în societăţi ce se numesc democratice, avem tot nişte corpuri monarhice, nişte corpuri constituite, strânse în jurul noului suveran pontif: zeul Penis şi cei doi asesori, testicolele, care au răpit inimii si minţii coroana transcendenţei. În acest sens noi, occidentalii, suntem nişte obsedaţi sexuali, adică nişte obsedaţi ai centrului.

...

Modul triumfător în care se face dragoste în Occident exprimă angoasa fundamentală a clasei masculine. Înainte de orice, atletul sexual îşi afişează propria slăbiciune: când îşi arată falusul ca pe apendicele substituent al fericitului proprietar, când îşi povesteşte isprăvile în termeni febril cantitativi şi se afirmă împotriva tuturor prăpădiţilor, puţulici amărâte, nevoiaşi ai prohabului, nu face altceva decât să de lepede de precaritatea erotismului său. "Mamă ce i-am tras-o ăsteia!...": ultimul strigăt al cuceritorului este în acelaşi timp o mărturisire şi o descărcare. Herculele neruşinat şi atât de plin de materialul său este, înainte de toate, un copil care-şi deplânge propria simplitate.

...

Termenul de "falocraţie" este flagrant impropriu, deoarece îi desemnează pe bărbaţi ca stăpâni ai femeilor; când, de fapt, în materie de stăpânire, femeia este sclava unui sclav. A unui sclav înrobit unor imagini, unor simulacre, sortit să imite codul virilităţii, să satisfacă nevoia oarbă de a-şi mări in permanenţă randamentul, de a se lăsa târât în jocul acestei datorii nesfârşite. Există aşadar o isterie masculină la fel de apăsătoare ca şi isteria feminină.

...

Relaţia sexuală pentru un bărbat este povestea permanent dramatică a unei fiinţe care vrea să juiseze de corpul unei femei şi care, până la urmă, juisează invariabil de propriile sale organe (şi prin aceasta îşi risipeşte şansa de a mai juisa de - şi cu - această femeie).
Iar despre plăcerea masculină nu poţi să spui, şi asta în cel mai bun caz, decât că este scurtă şi şi sărăcăcioasă. Ejacularea este o promisiune ce nu poate fi împlinită: bărbatul are impresia că îşi va lua zborul, că va exploda - şi care zdrobindu-se, gâfâind. Moare fără să se dezintegreze măcar: a luat drept anihilare ceea ce nu era decât sinucidere. S-a şi terminat, gândeşte el; de-abia începuse să-şi piardă capul şi iată că s-a şi terminat. Ejacularea, acest veşnic "mă aşteptam la altceva"... Faţă de ceea ce aşteptam, este altceva. Criza cea mai intensă şi în acelaşi timp cea mai insignifiantă: uşor de obţinut, potolită rapid, săracă în senzaţii.

...

Căci a pune în acelaşi sac, sub eticheta de juisare, trăirile pulsionare ale masculinului şi femininului, atât de neasemănătoare unul cu altul, înseamnă să consfinţeşti dominaţia bărbatului asupra femeii şi să continui să faci din orgasmul masculin (ejacularea) voluptatea reper în jurul căreia se organizează tot ritualul amoros. Astfel, femeia trebuie să-şi mimeze tovarăşul, în timp ce el însuşi este obligat să-şi limiteze întreaga polimorfie la o amărâtă de convulsie spermatică.

...

Destinat unui orgasm minuscul, bărbatul este pe vecie sclavul angoasei: condamnat să juiseze peste mijloacele de care dispune şi obligat, întru acest scop, să-şi compenseze infirmitatea prin tot soiul de tehnici. Bărbatul nu juisează decât ca să termine de juisat, voluptatea lui este o ghilotină, iar apogeul dorinţei marchează deja căderea ei. Prăbuşirea potenţialului în urma coitului, dacă se produce, nu poate surveni decât la bărbatul sau la femeia care şi-au calchiat plăcerea după modelul masculin al juisării.

...

Ejacularea nu e doar precară, ea este întotdeauna şi precoce, premergătoare momentului potrivit, prematură; nu se produce când ar trebui, nu depinde de nici o maturizare, este bruscă şi imprevizibilă. Totul dispare dintr-o dată: nimic nu mai rămâne în bărbat după ce ţâşneşte sămânţa, nu mai e nimic de spus, bărbatul e "satisfăcut", cu alte cuvinte este mort, extenuat, indisponibil, inapt pentru continuare. Corpul său este golit de capacitatea de a juisa, este redus la funcţii pur animalice: carnea rece, diafană, nu mai ascultă decât de principiul autoconservării, devenit doar o mecanică golită de senzaţii, o pură utilitate.

...

Mare plictiseală, ejacularea: nu întâlneşte obstacole, este uşor de obţinut, simplistă, şi mai ales viciată de utilitarism genetic, în măsura în care normele sociale şi mai ales religioase diseminează plăcerea personală, sacrificată pe altarul continuităţii speciei.
Orgasmul viril nu este, ca extazul feminin, o transmutare a corpului profan, o explorare subtilă, trezirea latentă şi delicată a virtualităţilor extraordinare ale cărnii; ci o evacuare, o uşurare, anularea imediată a unei tensiuni, ceea ce o înfrăţeşte cu dejecţia: fiinţa masculină nu se sfâşie, se vidanjează, îşi elimină preaplinul de sămânţă acumulat în ea.

...

Prin reducerea masculinului la funcţia sa ejaculatorie, raportul sexual este transformat în ceva primitiv, adevărat, literal faţă de tot restul care nu este altceva decât elucubraţie mistică sau dezmăţ. Tot ce parazitează această plăcere simplă, tot ce constituie o aluzie la o altă juisare nu este decât o cangrenă şi un infern de destrăbălare.

...

La ce visează bărbatul în timp ce copulează? Visează să se poată abandona, fără ca această abandonare în voia plăcerii să pună capăt excitaţiei, visează să juiseze precum femeia, la nesfârşit, fără pauze, într-o totală uitare de sine. În felul acesta, extazul feminin devine pentru el o utopie, fantasmă şi interdicţie, dar şi ameninţarea îngrijorătoare care-i revelează inferioritatea în raport cu specia, cu istoria, cu viaţa. Nu numai că se reţine cu greu, pândind ejacularea ca pe o ameninţare care-l va lipsi de erecţie, dar ştie că această ameninţare, când se va produce, nu-i va oferi decât o plăcere derizorie (sau cel puţin, întristător de scurtă). Şi atunci moartea erecţiei, moartea pur şi simplu este dezastrul elementar care evidenţiază zădărnicia plăcerii discontinue a bărbatului.

...

...poate că bărbatul îşi aserveşte femeia mai puţin pentru a profita de ea în voie decât pentru a înnăbuşi în ea o voluptate pe care o presimte atât de puternică, atât de violentă încât o perimează şi o relativizează pe a lui pe vecie. S-ar verifica atunci ipoteza emisă de o psihanalistă americană după care "una din pietrele angulare indispensabile pe care se bazează toate civilizaţiile moderne este suprimarea coercitivă a sexualităţii nemăsurate a femeilor..."

...

Orice atracţie a unei fiinţe pentru o alta pune în primejdie normele de viaţă rezonabile. În consecinţă, pentru modernitate, o bună relaţie sexuală nu este altceva decât normalizarea unei "deviaţii", potolirea, sub tutelă genitală, a unei forţe neîmblânzite care se poate, iată, descărca prin orgasmul bine temperat, normativ acceptat şi prea puţin devastator de ordini şi cutume sociale. Amorul devine astfel un travaliu migălos de detensionare. Orice raport sexual care ar menţine în corp urme de libidou sau dorinţă ar trebui declarat nefast, ar fi un factor perturbator.

...

Erotismul este o dezordine ce trebuie stabilizată. Orgasmul, ca plăcere finală, este canalizarea aceste dezordini către ordinea stabilită.

...

O bună pulsiune este o pulsiune moartă..."

----------------------------------------

*Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut, "Noua dezordine amoroasa", Ed. Nemira, 1995.

Manuscrisele de la Cumrănei, I

-

Am stat multă vreme în cumpănă până să-mi fac destul curaj să vă povestesc o istorioară care mi s-a întâmplat nu de mult timp. Nimic nu mă îndemna să fac publică această istorioară, însă, după multe zile de cugetare şi la sfatul unui bun prieten, într-un final, mi-am luat inima în dinţi, gândindu-mă că poate se va găsi cineva căruia îi vor folosi în vreun fel aceste lucruri, scrise întocmai după cum le-am trăit şi cunoscut eu, cu puţină timp în urmă. Iar de nu se va găsi niciun folos pentru ele, îmi va fi de ajuns doar umbra de recunoştinţă tăcută şi caldă pe care o voi simţi întotdeauna în faţa Providenţei care mi le-a scos în cale. Şi, ori de câte ori voi reciti aceste rânduri, îmi voi aduce aminte de acea seară răcoroasă de martie, de cerul de turcoaz pal, de briza neîmblânzită şi proaspătă de primăvară care îmi umplea pieptul, parcă pentru întâia oară după multă vreme, ca şi de tot acel timp ce se întorsese tăcut în văgăuna lui necunoscută, lăsându-mă în voia ultimelor raze pipernicite ale soarelui plăpând de martie, ce sta să apună alene peste dealurile înnegrite.

***

Mă întorceam, la sfârşitul săptămânii trecute, din oraşul D. de la nişte prieteni care mă invitaseră la botezul primului lor copil, un băieţel frumos şi vioi, îndelung aşteptat şi, desigur, întâmpinat cu nesperată bucurie în familie. Întrucât ştiam cu câtă ardoare îşi doriseră acest copil şi cât de fericiţi îi făcea venirea lui pe lume, acceptasem aproape imediat invitaţia de a ajunge cu o zi mai devreme în oraşul lor. Şi cum nu-i mai văzusem de vreo doi ani de zile şi mai bine, găsii în asta un minunat prilej de a-i vedea mai în tihnă, de a mai zăbovi la poveşti despre una, despre alta, despre ce s-a mai întâmplat în vieţile lor de când nu ne mai văzuserăm şi, bine-nţeles, un prilej de a înşira amintiri plăcute şi de a depăna mici istorioare din tinereţile noastre aventuroase şi lipsite de griji, peste care însă timpul, neavând îndestulătoare răbdare, se aşternuse cu văl tot mai apăsător şi greu.
Vizita fusese deosebit de plăcută, însă mai scurtă decât ne-am fi dorit-o toţi, cu atât mai mult cu cât, în următoarea dimineaţă, fiind botezul celui mic, lucurile se precipitaseră, gazdele fiind deseori prinse în vâltoarea evenimentului, de care, de altfel, cu foarte mare satisfacţie şi bucurie s-au achitat, ducând la bun sfârşit toate cele trebuincioase, după tradiţie.
Cu o seară înainte, fericiţii părinţi mă rugaseră din suflet să le fac un serviciu, la care am consimţit dintru început, acela de a lua în custodie permanentă pe căţeluşa lor, un Bichon alb superb, la care ţineau foarte mult şi pe care o dădeau cu foarte multă tristeţe. Erau însă nevoiţi să se despartă de ea, deoarece în preajma unui nou născut igiena şi curăţenia trebuiau să primeze, cu atât mai mult că năpârlirea de primăvară a căţeluşei putea fi un real pericol pentru sănătatea băieţelului.
Fără a mai sta deloc pe gânduri, am fost imediat de acord, mai ales că îmi doream demult un suflet necuvântător care să-mi umple de căldură şi voioşie apartamentul pustiu în care-mi adăposteam de atâţia ani singurătăţile. Ne-am luat rămas bun spre înserat, cu părere de rău, promiţându-ne bine-nţeles vizite mutuale grabnice, de îndată ce lucrurile aveau să se mai aşeze în matca lor şi obligaţiile fiecăruia din noi aveau să ne dea răgaz îndestulător unor revederi. Aşa încât, cu Molda în braţe şi cu sarmalele şi vinul de compensaţie în portbagaj, cu îmbrăţişările, urările şi promisiunile încă vii în aerul cald al serii lăsate în urmă, am demarat scurt şi am pornit-o grăbit pe drumul de întoarcere spre casă, drum care anticipasem că nu avea să îmi ia mai mult de două ore şi jumătate, poate trei, dacă circulaţia avea să fie pe-atât de grea pe cât era, de obicei, pe oricare din drumurile naţionale, sufocate de traficul înghesuit de sâmbătă seara.

***

A fost sau n-a fost ?...

---

Din seria "Publicul intreaba, filozofii raspunde", se dau urmatoarele cazuri clinice, aflate de prin cunoscuti/cunoscute, din discutii mai mult sau mai putin rezumate aici:

1.

EA (catre primul barbat din viata ei): Te iubesc, dar, uite, nu ne intelegem, si ma faci sa sufar prea mult ...
EL (perplex): Cum adica ?! Cacat ! Inseamna ca de fapt nu ma mai iubesti !
EA (amarata, stins): Ba da ... Dar nu cred ca mai poate merge relatia noastra ...
EL (spumegand): Fa, tu-mi ascunzi ceva ! Tu ai pe altcineva !
EA (stupefiata de concluzie, speriata): Nuu !... Nu am pe nimeni ! ... doar ca nu ne mai intelegem, atat ...
EL (criza de apoplexie): Fa curva dracu ! (moment in care o prinde de gat cu ambele maini si o strange puternic, ca intr-o menghina) Fa bagaboanda naibii !!... Asculta aicea ! Daca n-o sa fii a mea, nici a altui barbat n-o sa mai fii vreodata !! Te omor cu mana mea - ai inteles ?!?!?

urmarea: s-au despartit, intr-un final; tipa a stat mai mult prin casa vreun an de zile de frica lui, traume profunde, relationari dificile cu barbatii de-atunci incoace; momentan se vede cu cineva (~sex-buddy), de care insa ii e frica sa se mai lege, isi reprima orice iesire afectiva fata de el.

---

2.

EL: Chiar nu mai merge ...
EA: Ma arunc de la balcon daca ma parasesti !
EL: E treaba ta.
EA: Tampitule ! Cine dracu o sa se mai uite la tine, ba ?! Figuranta aia de la tine de la serviciu, care si-a tras-o cu toti ca sa ajunga un rahat de project assistant, analfabeta aia, stoarfa aia ??
EL (calm): Nu. Pur si simplu vreau sa plec.
EA: Ba cretinule, nu vezi ca esti vai de capu' tau, ba ?! O s-o storci si pe aia de bani cum ai facut cu mine, ba, ratatule !?! Tu iti dai seama cate sacrificii am facut eu pentru tine, si pentru noi, ca relatia noastra sa mearga ?!?! Inconstientule !!!

urmarea: s-au despartit, intr-un final; tipa s-a maritat dupa juma' de an cu un coleg de serviciu, el a ramas burlac si se gandeste ca a pierdut 5 ani din viata cu o matracuca, care nu merita nici macar o floare peste bot, desi tipa se declara foarte indragostita si satisfacuta de relatie si era pregatita sa se marite cu el.

3.

EU: Si de ce aveti probleme ? Ce s-a intamplat ?
EL: Pai, nu prea mai vrea sex.
EU: Aha; mda - si ati dezbatut problema ?
EL: Pai da, da' m-a cam mirosit ca mi-o trag cu fosta ...
EU: Bine, tata, da' ce-ti veni ?
EL: Care-i problema, mi-a facut aluzii, era diponibila.
EU: Pai si vrei sa fortezi un divort ?
EL: Neah, nu prea vreau; nici ea nu vrea oricum, tine prea mult la copil ...
EU: Chiar de ce v-ati grabit asa mult cu casatoria, inca de la inceput ? Ca nici nu trecusera 3-4 luni dupa A. (fosta), din cate mi-ai spus ...
EL: Pai, i-am tras rapid un plod ca sa ma asigur ca nu mi-o ia altul. Restul a venit de la sine ...

urmarea: niciuna; ambii sunt casatoriti in continuare, au o fetita, si, desi sunt profund nefericiti de relatie, merg mai departe, sperand sa se suporte mai usor, in timp, ze show goes on still.

4.

EA: Nu mai putem continua asa ... Ne facem rau unul altuia ... Chiar nu mai putem
EL: Da ... Poate ca da... Si totusi te iubesc ...
EA: Stiu, iubitule ...
EL: Si imi doresc sa fii fericita ...
EA: Si eu imi doresc sa gasesti pe cineva cu care sa te simti implinit ...
EL: Eh, sper sa fie macar cineva care sa nu ma mai faca sa sufar cum m-ai facut tu ...
EA: Imi pare rau ca ai suferit ...
EL: Mie imi pare rau ca m-am imbolnavit din cauza ta si nu meritam asta.
EA: De ce din cauza mea ?? Doar ai inteles si tu ca nu mai merge ...
EL: Normal ca n-a mai mers, daca mi-ai futut viata si ficatii cu felul tau de-a fi, si cu toate toanele si fitele tale insuportabile, atatia ani. Sper numai sa nu-i mai distrugi si pe altii, asa cum m-ai distrus pe mine.

urmarea: s-au despartit, intr-un final; ea nostalgica dupa un trecut indelungat cu el, el furios ca ea a indraznit sa puna capat unei relatii distructive pentru amandoi, o uraste si-si plange de mila.

5.

EA - super-indragostita de el, ii diviniza si pantofii manjiti de noroiul greu al vremurilor;
EL - situatie nasoala, vremuri grele, super-capabil, indragostit de ea; la scurt timp, probleme penale de natura economico-financiara; din pacate => incarcerare 2 ani;
EA - il viziteaza dest la tzuhaus, cum era normal, sacrificii financiare importante, griji asijderea, planuri maritis dupa; pleaca la munca in afara ca sa-i achite lui niste credite bancare;
EL - rezista cu greu, speranta in dragostea ei; intr-un final iese; se muta din nou la ea;
EA - mai indragostita ca niciodata, dupa; sacrificii, suport moral; planuri casatorie;
EL - pleaca de la ea; isi gaseste pe altcineva; dupa cateva luni pleaca din tara;
EA - suras amar; isi gaseste si ea pe altcineva, in scurt timp; momentan fericita.

===

Care e natura unor asemenea relatii ?... A fost sau n-a fost iubire, cum se chiraie majoritatea ? Si daca nu, oamenii astia sunt constienti pe ce anume s-a fundamentat relatia lor ?

Si daca, intr-un final, n-a fost cu adevarat iubire, nu pot sa nu ma intreb, mereu surpprins de profunzimea somnului in care se zbate o mentalitate si o cultura intreaga: cum poti suferi dupa ceva ce n-a existat niciodata ? Si daca suferi, dupa ce anume suferi ?

Somnul constientei naste monstri si traume dupa ceva care nu a existat decat in mintea lor ...

E timpul sa fii onest cu tine si sa recunosti ca ce te-a tinut in relatia dupa care suferi n-a fost iubire, ci altceva.
Poate nevoia de securitate emotionala, poate nevoia de-a avea o femeie (barbat) tot timpul la dispozitie, poate nevoia de a fi apreciat, poate nevoia de siguranta materiala.
Dosarele clinice descrise mai sus sunt prea raspandite prin lumea asta ca sa nu-mi dea cu virgula cand se invoca "iubirea".

Maxime, cugetări urbane

***

- La barza oarbă îi face Dumnezeu discount.
- Câinele care latră se-mpuşcă.
- Tu îi dai un deget el îţi face Katate tori ai hanmi Hiji kime osae.
- Leneşul mai mult aleargă, zgârcitul nu-i dă nimic.
- Cui pe cui îi scoate ochii.
- Mai bine leu pt o zi de muncă decât o zi de muncă pe 2 lei acolo ...
- Festina, leneşe !
- Nu putem servi in acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi lui Mammona, vine imediat alt băiat să vă ia comanda.
- O tempora ! O mucles !...
- Pe cine nu laşi să moară nu mai mergi la înmormântarea lui.
- De ce ţi-e frică, de-aia faci pe tine.
- Câinele moare de drum lung şi prostul de electrocutarea scurtă.
- Sculaţi voi oropsiţi ai vieţii,
Voi osândiţi la foame, sus paharul !
- Cum îţi aşterni, cum faci sex !...
- Mens sana in corpore barosano.
- Ai carte, ai mână bună, bagă betu' !
- Cine ridică sabia, e ninjalău !
- Dai un ban da’ n-are rest.
- Dacă n-au pâine să mănânce circ !
- Omul sfinţeşte blogul.
- Daca tăceai, filfizon ramâneai ...
- Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău borfaş.
- Dacă doi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă cu femeile lor.
- Gogonica mică răstoarnă mahmureala mare.
- Nu vorbi de săpun în casa puşcăriaşului ...
- Când doi se ceartă, al treilea-i împuşcă.
- Cine n-are un batrân, să-l scadă de la întreţinere !
- Dotează şi vei fi dotat !
- Boala lungă, moartea pasiunii.
- Mai bine mort de beat decât comunist.
- Ars longa, vita penis.
- Nihil sine Deo Rexona.
- Între două, nu te acostează nici un gay.
- Câinii latră, ursul petrece.
- Cine se scoală de dimineaţă adoarme mai repede.


***

Mărturii despre Chuck Norris

***

Pentru ca m-au impresionat la vremea lor si unele inca mai reusesc sa o faca, adaug si eu, aici, din cunostintele mele, contributia mea la faptele reale si nemuritoare ale Maestrului.

Aceste fapte intru nemurire, adevar si viata ale Domniei Sale sunt atat de multe, incat ele nu ar putea fi transcrise decat partial, chiar de am avea o eternitate si inca o mie de ani la dispozitie. Am informatii care ma fac sa cred ca pana si civilizatiile extraterestre inca mai lucreaza la inregistrarea acestor adevaruri pe clusterele lor ...

...

1. La inceput nu a fost Cuvantul, la inceput au fost doua Cuvinte: Chuck + Norris.

2. Chuck Norris nu respira, el doar ii permite aerului sa-i foloseasca plamanii.

3. Motivul pentru care plang bebelusii la nastere este deoarece ei simt ca n-o sa poata fi niciodata ca Chuck Norris.

4. Cel mai scurt drum dintre 2 puncte nu este dreapta, este pumnul lui Chuck Norris.

5. Cand apare un tsunami este de fapt Chuck Norris care face pipi in ocean.

6. Nu au fost atacuri teroriste la New York, Chuck Norris a stranutat de 2 ori si a deviat traseul avioanelor inspre turnuri.

7. Michael Jackson nu a facut niciun tratament de albire a tenului, doar l-a vazut pe Chuck Norris intr-un film.
De atunci i-a cazut si fata, incontinuu.

8. Vesnicia nu s-a nascut la sat. Vesnicia s-a nascut din pumnul lui Chuck Norris.

9. Daca dai google search "vreau sa il bat pe Chuck Norris", Google returneaza ca rezultat un picior in cap de la Chuck Norris, si bonus infestarea cu 800 de troieni.

10. Cine rade la urma rade pt ca nu l-a vazut niciodata pe Cuck Norris.

11. Chuck Norris poate asculta muzica lui Catalin Crisan timp de o ora intreaga.

12. Dupa ce pleaca televiziunile, calugarii shaolin scot statuile cu Buddha si pun la loc statuile cu Chuck Norris.

13. De cand a aflat despre incalzirea globala, Chuck Norris a inceput sa inspire bioxid de carbon si sa expire oxigen.
Oxigen rece.

14. De la nasterea lui Chuck Norris evolutia s-a oprit. Rolul naturii, de-atunci incoace, este doar de a scapa de rebuturi.

15. Ultima glaciatiune l-a surprins pe Chuck Norris pe cal, galopand.
Asa au aparut calutii de mare.

16. Chuck Norris poate dezgropa un mamut din Siberia, il poate readuce la viata si manca de viu.

17. Cel mai rapid mamifer nu este ghepardul, cel mai rapid mamifer este ghepardul dupa care alearga Chuck Norris.

19. Chuck Norris poate bea 20 de cocktailuri Molotov unul dupa altul.
Fara sa se imbete.

20. Chuck Norris nu s-a nascut, el s-a sculptat singur din granit.

21. Toate femeile aflate pe o raza de 50 m de Chuck Norris redevin virgine. Cele care il privesc in ochi isi pierd la loc virginitatea. 

22. Daca virusul HIV i-ar patrunde vreodata in sange, el s-ar infecta de la anticorpii lui Chuck Norris si ar muri instantaneu.

23. Cand face sex Chuck Norris, toate femeile de pe o raza de 2 km au orgasm multiplu timp de 4 zile incontinuu.

24. Fumatul ucide numai pt ca Chuck Norris a expirat peste plantatiile de tutun.

25. GPS-urile calculeaza coordonatele device-ului in raport cu satelitul, iar satelitul calculeaza coordonatele sale in raport cu Chuck Norris.

26. Chuck Norris n-are nevoie sa citeasca, a vazut filmul.

27. Chuck Norris se poate masturba oricat fara sa orbeasca, dimpotriva, vederea i se imbunatateste. Cum el are deja o vedere perfecta, nici nu are nevoie sa se masturbeze.

28. Chuck Norris poate deosebi lila-ul de mov.

29. Chuck Norris si Banel Nicolita sunt singurii care pot alerga 20 de km intr-un meci de fotbal. Doar ca Chuck Norris o poate face cu tot cu minge.

30. Turnul din Pisa e inclinat din cauza ca Chuck Norris si-a sprijinit odata piciorul de el ca sa se lege la sireturi.

31. S-a inventat cel mai puternic laxativ din lume.
E un flacon gol, cu poza lui Chuck Norris.

32. La iesirea din scarile de bloc din State exista tablite pe care scrie: “Ati inchis apa? Ati inchis gazul? Ati inchis lumina? V-ati rugat sa nu va intalniti cu Chuck Norris?”

33. Nu exista fenomene ciudate in Triunghiul Bermudelor.
Doar vapoare si avioane care fac galagie cand pescuieste Chuck Norris.

34. Contrar asteptarilor, Traian Basescu nu mananca spanac, insa are permanent o poza cu Chuck Norris in buzunar.

...

Aurora australis

***


aseară

aseară, şoapta unui înger necunoscut
mi-a lovit tâmplele reci cu
ecoul ei ţipător.
şi azi, dintr-o dată
mi s-a făcut din nou foarte somn,
cumplit de somn.

daca vei veni, să nu uiţi
să laşi uşa descuiată,
după ce intri;
eu o să dorm adânc, în patul meu larg
dintre fereastră şi peretele gol
şi, învelit în cearceafurile vechi, arse de soare
o sa te-aştept,
în somn.

să-ţi pui rucsacul lângă birou
şi clama desfă-ţi-o din plete,
uită de vin şi de storurile lăsate,
- doar întinde-te alături.
atinge-mi marginea corpului adormit,
întors spre perete,
cu braţele tale, uşor,
să simt răsărind din nou în lume
cântecul nepoveştilor uitate şi stinse
- topite adânc
în lumina sălbatică a soarelui de vară.

nu uita să-ţi răsfiri
toate visele copilăriilor tale
trecute si viitoare
pe pernă,
lângă tâmpla mea rece,
ascunsă-ntre palme.

eu te voi săruta adânc,
îţi voi îmbrăţiţa, în vis, chipul
şi,
furişaţi printre ere de singurătăţi,
şi surâsuri coapte
de zâne cuminţi,
vom porni,
ţinându-ne de mână,
spre tărâmul de unde izvorăşte timpul.


***


cântec de dor în lipsa ta

când tăcerea topită
zorii prind a miji
şi surâd înspre lume,
oare ce-ar mai lipsi ?

şi când soarele neted
dintre lumi va păşi,
încălzindu-mi suflarea,
oare ce-ar mai lipsi ?

zeităţi dispărute
din pământ or hrăni
pietre, cer, muguri, oameni
oare ce-ar mai lipsi ?

universuri ascunse
între noapte şi zi,
toate-s drept rânduite,
ce mai poate lipsi ?

şi din tot ce există,
din ce-a fost şi va fi,
dacă tu te-ai ascunde
cine le-ar mai privi ?

căci de-ar fi ca din mine
umbra ta s-o învii,
chipul tău peste lume
ţărm şi lume mi-ar fi…

ştiu că braţele mele,
chiar de nu vei simţi
ţi-or sorbi cer din umbră
şi când nu te-or găsi…

şi atunci îmi plec gândul,
când doar noaptea m-ar şti...
dacă n-ai exista tu,
ştii ce mult mi-ai lipsi ?


***


poate nu ştii

poate nu ştii
dar atunci
lumea s-a topit în două aripi;
vântul împietrise,
ploile se împrăştiau înapoi, în sus,
dincolo de boltă;
soarele clipi scurt
şi îşi acoperi jumătate din ochiul încremenit
cu jumătate de nor.

"Ce bine e ..." mi-am zis
învelindu-mi trupul greu cu cele două aripi moi,
şi m-am tras mai aproape de inima mea
ca să mă încălzesc,
poate nu ştii,
desigur, nu ştii,
dar atunci fierbinţeala chipului tău din ea
a topit-o de tot
în tine.


***


adorm

adorm ...
şi alunec, uşor,
înspre tine,

îmi ridic cămaşa din frunze aspre
peste surâsul tău,
ca o velă arsă de soare
peste catargul unei plute în derivă,
adorm,
şi plutesc
tot mai aproape
de ţărmul insulei tale albe,
dinspre care-ţi ascunzi, fermecată,
povestea ...

ceruri născute peste valuri,
departe, în urmă, îmi zâmbesc în aerul cald,
acoperindu-se cu tăcere ...

... şi furnalele, ca nişte faruri neterminate
şi parcuri siluite şi lucarnele înghiţite în noaptea rebelă,
dolmene de sticlă fumurie,
mătăsuri lucioase, roşii, grele
şi pahare cu scotch învechit,
străzile împietrite în ceaţă şi felinare hipnotice -
privind în vis coastele animalelor
dispărute sub asfalt
- se scufundă cu toate în urmă, uitate ...

zâmbetul tău umplând jilavul aer
îmi topeşte uitarea mirată, înflorită-n ascuns, când te priveam
între două respirări,
între doi paşi străini,
între ochii mei si mine.

... adorm
şi alunec, uşor ...
înspre tine ...


***


în ţara de unde păşeşti tu

În ţara de unde păşeşti tu,
pământul se îmbrătişează plin, cu tălpile goale,
frunzele se prefac în cărare, în faţa ta,
toamna, târziu,
iar primăvara cresc înapoi, în forma firelor de iarbă,
doar ca să răsară din pasul tău verde.

În ţara din care rosteşti tu,
cuvintele se adulmecă uşor, de la rădăcină,
cu vârful buzelor prăvălite spre degete;
măduva razelor de soare se inspiră adânc,
se toarce într-un ghem cald de lumină
şi se ţese într-o pătură mare de tăcere,
cu care pietrele, adormite, stau învelite noaptea,
laolaltă.

În ţara din care priveşti tu,
nicio apă şi niciun munte nu sunt văzute,
şi nicio vietate, nici măcar luna;
ele doar se ating uşor, cu obrazul îmbujorat
şi bătăile inimii lor se îngână
cu glasul îmbătat de dor al sirenei;
iar coapsele rumenelor dealuri
se mangâie cu pleoapele grele, fierbinţi,
pe sub aerul verzui, sclipind alene,
pe care-l auzi fremătând de poveşti,
de castele-n dantele,
de petreceri cu elfi şi pitici,
de calde aurore-australe eterne
şi auguste mantii din stele …

În ţara de unde tu vii,
tărâmul de unde tu eşti,
pe care-nsetat eu păşesc, şi-l aud,
şi-l ating, şi-mi curge prin palme,
prin ochi, şi prin piept,
şi-l respir fremătând,
şi-l iubesc


*****


poem simplu de dragoste
(sau "cântec nichitastănescian întru revederea ta")

Dacă am putea aduna toate cioburile
(răsfirate şi reci)
înapoi în palmele noastre, desigur,
şi le-am putea izbi de pământ,
şi ele să revină din nou la viaţa paharului alunecat printre degete,
o, atunci
aş aduna toate frunzele îngropate şi uitate
(căzute de dorul tău)
şi le-aş lovi de iarbă, îndărăt,
ca înviate să-nfăşoare la loc trunchiuri
şi crengi dezgolite, subţiri,
- regăsite şi-mbrăţişate din nou -
pentru ca ele să-ţi umple de sevă privirea ascunsă
şi timpul tomnatec de verdele lor cald şi etern ...

O, desigur,
desigur aşa aş face.

Şi dacă am mai putea expira din nou
aerul greu din plămâni (dezgropat în suspin)
răsuflându-l la loc într-o respirare a plămânilor,
uitată mereu la capătul de-nceput al timpului,
- ah, atunci
aş vrea cu înfrigurare ca parfumul moale
de soare verde, senin, adulmecat tare demult,
să ţi-l răscolesc din ungherele ferecate ale pieptului
şi aerul căzut adânc între sălciile inimii tale
să-l pot dezgoli proaspăt şi cald
înspre cer, înapoi.

Desigur,
desigur aşa aş face.

şi încă de-am mai putea ca pe toţi meteorii
(desigur, fulgere căzătoare ce aprind în răstimpuri văi şi coline)
să-i asfinţim peste dealurile negre
cu o plecare scurtă de pleoape,
iar ei să răsară un soare în loc,
ah, atunci
aş vrea cu tot sufletul să răsar măcar pentru o clipă iar ziua,
ca ochiul ei să lumineze din nou aerul fin
pe care-l mângâi distrată tu, cu palmele tale mici şi subţiri
şi pasul tău rătăcit între văi adormite şi munţi
şi culorile zărilor parfumate care-ţi aşteaptă privirea
şi zâmbetul tău fermecat, desigur ...

şi zâmbetul tău fermecat ...


Aşa aş fi făcut, desigur - demult -
şi pe toate le-aş fi preschimbat, din nou şi din nou,
în dorul uşorilor tăi paşi,
însă:
numai dacă frunzele căzute
nu mi-ar fi fost cărare domoală şi drum arcuit înspre tine,
aerul aromitor pe care-l respiri nu ar urca (cu eterică, ameţitoare sevă)
prin trunchiul şi crengile fermecate, nevăzute-ale lumi,
iar meteorii
nu mi-ar fi arătat, desigur, (ca odinioară magilor)
semnele vremurilor că ai apărut
şi într-adevăr exişti într-acolo, aievea şi caldă...

Desigur, aşa aş fi făcut,
de încă demult, de tare demult,
şi încă aşa aş mai face din nou şi din nou,
fără-ndoială din nou,

fără-ndoială...


***

Fotografii

-

...

Mai multe fotografii, aici - http://cbfotografii.blogspot.com/

...

...