miercuri, 1 decembrie 2010

Vreau o ţară ...

-
Cârnaţi fierbinţi, ciolan afumat, fasole, ciorbă caldă, aburi, oare mai ajunge până aici, sunt culmea nu mai au pâine, of, mare sărăcie în ţara asta, au dom’le în spate, ce-am ajuns, vă spun poporul ăsta a fost blestemat cu aşa conducători, să ştiţi dragă domnule aşa e, când eram încorporat in ‘960, Bumbeşti-Livezeni, mi-au murit doi colegi de unitate, canal, sacrificii stimate domn, tinerii de azi nu mai ştiu ce înseamnă patriotismul, condiţii deosebit de vitrege, hai dom’le mai repede că îngheţăm, nu stimate domn patriot nu înseamnă naţionalist.
Autospeciale, antiaeriană, ce caută smurdul la paradă, hehe numai volkswaghenuri niciun logan, păi ce vrei să se strice sub arc, vremea câinoasă, vă e dor de casă, mesaje pentru românii de pretutindeni, v-aţi mai întoarce, curse aeriene amânate, cu siguranţă, aici m-am născut, prietenii, tati da’ când vin avioanele, nu mai vin tati că plouă, mândria naţională, marile valori, Eminescu, cuvântul “dor”, intraductibil, Nadia Patzachin, nu mai avem sportivii de altădată, aşa este, uite tancurile, la mulţi ani România, cum au sărbătorit politicienii, premierul Boc, centura Chitila-Voluntari.
Daţi vă rog în spate, am înţeles că de la primar, încă două porţii de sarmale, nu pentru mine, pentru doamnele din spate, mai ţine-te un pic trebuie să fie un veceu aproape, ei aş, ce credeţi că dă din buzunarul lui, la buget contribuim toţi, dă-i dracului de nenorociţi ca-s hoţi toţi, Doamne iartă-mă, ajunge la toată lumea dom’le nu mai împingeţi, sunt şi doamne aici, ce lume, ca la noi la nimeni, păcat de ţara asta, e frumoasă, unde greşim oare, să-şi facă fiecare datoria, nu se munceşte, aşteaptă toţi pleaşca, vă spun, românii nu sunt uniţi stimate domn, ne iau şi pielea de pe noi, nici ruşii n-au îndrăznit să facă asta, Basarabia, ţi-e ruşine să spui că eşti român, ce Basarabie dom’le că-s în stare s-o fure şi pe ea ticăloşii, da-da, să ştiţi că aveţi dreptate, of, mafie mare, da, cu ciorbiţă, daţi şi o cinzeacă, şi una pentru dom’ profesor că a ingheţat.

*
Azi e o zi specială. Ziua naţională a românilor şi prima zi de iarnă. O zi în care ne reamintim de istoria multimilenară, de 105-106, Alba Iulia, înaintaşi, exil, diaspora, Ţara Haţegului, campioni, doine, Brâncuşi. Zi în care politicienii supraveghează reverenţios parade frugale şi îşi strâng mâna oficial, în care Vadim nu-l mai injură pe Băsescu, nici Bianca pe Bote, nici măcar Zăvoranca pe maică-sa, şi nici moştenitorii lui Dolănescu între ei. O zi în care Andreea Marin se pupă cu Răduleasca, George Becali cu Mircea Sandu, şi Nikita cu Anca Badiu. Zi în care toţi moştenitorii tuturor vedetelor neamului îngropate în acest pământ sfânt încetează pentru o zi să mai revendice averi, ridice glasul asuprit spre cer, respectiv profereze dumnezei, sfinţi, cruci. O zi când CRBL işi pune costum popular peste tatuaje şi Emil Hurezeanu circumscrie vioi miracolul perpetuării acestui popor, greu încercat, în perimetrul carpato-danubiano-pontic. O zi în care ProTv-ul ritmează mândria de-a fi român pe imnuri cool, dăruieşte copii talentaţi, porturi populare, poveşti adevărate, succese româneşti - şi surprize pentru telespectatori.

O zi în care infanteria mărşăluieşte udă, îngheţată, dar mândră sub arcul de triumf, flancată de cele două tancuri ameninţătoare, de ultimă generaţie, o zi când politicienii işi duc palmele dezmănuşate la inimă, televiziunile amuşinează live esenţa românismului, iar ambasadele noastre primesc felicitări sincere.
O zi în care cerul pare mai tricolor, gerul mai aspru, poporul mai dârz, fasolea mai afumată - şi ţuica mai tare.

O zi cu aer mai rece, miresme mai stridente, bătrâni mai mulţi şi televizoare mai mari.
Un festival de zilele oraşului, o perfuzie mioritică de zer ciobănesc, o sărbătoare câmpenească în curtea unui azil de provincie, o zi de Sfântul Nicolae într-un centru de plasament numit "Sfântul Nicolae".

O zi în care ţara în care m-am născut işi revarsă larg feromonii naţionali dintre coapsele-i materne, ademenindu-şi copiii să sugă la sânii adolescentini din licoarea promiscuă a mândriei universale de-a fi român.

*
Şi totuşi, vreau şi eu o ţară în care să nu conteze că sunt român. Vreau să nu-mi caut motive de mândrie.
Şi nici alţii să nu trebuiască să găsească ...

Vreau o ţară adevărată. Fără doine, fără ger, fără lupta din munţi, fără sânge, fără sacrificii seculare şi simţire naţională.
Caldă, senină, rotundă, matură.

Vreau şi eu o ţară ca afară ...
-